Gradini olandeze

Ma uit la gradina mea uscata de arsita, in care au crescut toate felurile posibile de buruieni si visez la gradinile olandeze.

 

gradini olandeze

 

In Olanda proprietatile sunt foarte scumpe, curtile sunt mici, dar asta nu este o problema; pentru ca mai departe de gard nu urmeaza urgia, ca la noi, ci un peisaj calm, cu spatii urbane largi si intretinute doar atat cat sa nu para agresata natura.

O gradina minimalista:

 

gradini olandeze

 

O gradina perfect structurata:

 

gradini olandeze

 

Una din proprietatile mari, o raritate:

 

gradini olandeze

 

Aleile, stradutele, canalele, imediat cum iesi pe usa:

 

gradini olandeze

 

…sau lacurile.

 

gradini olandeze

 

Animalele, plantele si oamenii traiesc intr-o armonie perfecta.

 

gradini olandeze

 

(Am asteptat pret de o jumatate de ora sa iasa niste iepuri din tufisurile lor, ca sa ii fotografiez. Pana la urma m-am lasat pagubasa. Cred ca trebuia sa ma prezint cu ceva delicatese ca sa ma bage in seama :-)  )

 

Uneori gradina inseamna doar cateva ghivece aranjate pe trotuar…

 

gradini olandeze

 

…sau un mic aranjament de bun venit la intrarea in casa.

 

gradini olandeze

 

 

Am introdus aici o fotografie dintr-un parc pentru ca m-au impresionat aceste pietre asezate pe marginea aleii.

 

gradini olandeze

 

…Si o cladire din acel parc, probabil un club.

 

gradini olandeze

 

Oricum, uimirea este aceea ca granitele dintre proprietati si spatiul public sunt de multe ori insesizabile, si chiar atunci cand se vad, par sa se topeasca intr-un mod cat se poate de elegant si simplu in acel tot care da coeziune si gratie ansamblului.

 

gradini olandeze

 

gradini olandeze

 

O intamplare simpatica mi-a povestit-o fata mea, care s-a plimbat, intr-o dupa-amiaza, in cartierul de lux din Rotterdam, cu mai multi prieteni. Ajunsi intr-o gradina, in timp ce o admirau, s-au trezit interpelati de un domn in varsta. Alarmat probabil de ceata de tineri, i-a intrebat cum de au ajuns acolo? Nu au vazut ca este o gradina particulara? Bineinteles ca nu realizasera; nu exista o granita clara. Era o gradina care deservea un ansamblu de locuinte. Unul din baieti a spus o minciuna ca sa iasa din incurcatura, cum ca ar vrea sa cumpere o proprietate in zona si voia sa studieze locurile, lucru care l-a amuzat teribil pe domnul respectiv; intre timp a mai aparut un vecin si le-au spus plimbaretilor cam care sunt preturile pentru un apartament in zona si ca trebuie sa munceasca mult ca sa reuseasca sa se mute acolo. Dupa ce au mai schimbat impresii si amabilitati, s-au despartit cu bine!

 

gradini olandeze

 

Olanda pare un teritoriu binecuvantat, dar nu trebuie sa uitam faptul ca, acum ceva timp, acolo erau apa si mlastini si nu pamant pe care se putea locui. Ca de obicei, omul sfinteste locul.

Ma uit cu jale la gradina mea arsa de soare si stiu ca trebuie sa iau decizii dure, inteligente si adaptate mediului ostil in care ne ducem traiul aici, in Baragan. Decat sa ma gandesc la olandezi cat sunt de norocosi ca au o clima umeda si cu temperaturi oarecum constante tot timpul anului, mai bine rememorez realizarile lor: ca au fost atat de darji sa-si ridice casele din ape, ca si-au reconstruit din temelii orase intregi rase de pe fata pamantului in razboi, ca nu-si pierd optimismul cand micile mizerii ale vietii isi arata coltii.

Se poate spune ca am invatat ceva admirand gradinile olandeze…

 

12 Comments
  1. E mult de admirat si de invatat la occidentalii astia, dar nu pot sa nu ma gandesc si la bogatiile adunate de ei in sutele de ani de istorie pe care o au in spate. Olandezii nu s-au ridicat din ape cu bratele goale, iar averile nu le-au doobandit doar muncind, caci de muncit au muncit si stramosii nostri, dar nu stiu cum de nu au generat un neam de bogatasi. Pare ca si natiunile au o soarta …
    Una e sa iti cumperi o casa si, pentru ca n-ai prea multi bani, sa-ti amenajezi singur curtea, cum te pricepi si cum te-au invatat mosii si stramosii tai, saraci si ei, si alta e sa iti poti permite un arhitect peisagist.
    Sigur, mi-ar placea si mie sa am tufe perfect taiate si ghivece imense pe care sa nu mi le fure nimeni, dar am pierdut de mult speranta ca voi putea trai intr-o astfel de atmosfera aici, unde parca uneori nici vremea nu mai tine cu noi.
    Gradina mea arata ca dupa parjol, asa de anemiata incat ma deprima. Nu-mi permit sa o ud prea des, caci apa din put pare sa scada si ea ca nivel si mai trag de timp, in speranta ca va ploua. Ieri au fost nori chiar de furtuna deasupra, dar cum au venit, asa au plecat. N-a plouat un strop. Am studiat pe net ce flori si plante ar fi rezistente la seceta, dar parca nici una nu mi-ar placea atat de tare incat sa-mi populez gradina eminamente cu ea. Sigur, daca mi-as permite, as chema un peisagist, i-as prezenta conditiile catastrofale din curtea mea si mi-ar amenaja el o gradina ca la olandezi, probabil. Pana atunci, nu-mi ramane decat sa visez frumos, sa admir la tine pozele si sa ma adaptez vremurilor, caci degeaba vrem noi, in Baragan, gradini tropicale.

  2. E drept ca au fost navigatori si au cucerit teritorii, dar bogatia vine si pleaca. Si un exemplu mai bun in acest sens decat mania lalelelor care a transformat bogatii in muritori de foame ce poate fi? In timpul celui de-al doilea razboi mondial au murit de foame zeci de mii oameni si au suferit milioane. Cateva orase au fost rase de pe fata pamantului si s-au reconstruit.
    Olandezii sunt in mare parte calvinisti, asta se vede in aspecte ale vietii lor, ca austeritatea gradinilor (se spune despre ei ca sunt zgarciti!) Dar se bucura atat de mult de viata! Iar cand au o pasiune, sa te tii (vezi aceeasi poveste a lalelelor). Fata mea mi-a povestit o alta intamplare, cand a prins-o in oras o furtuna teribila. Au zburat in aer scaune de la cafenele, umbrele, tot felul de lucruri. Un grup de doamne olandeze care si-au stricat astfel umbrelele si-au pus pe cap niste sacose, au urcat in tramvai si au inceput sa discute si sa rada de toata aceasta intamplare. Fata mea a tras cu urechea si i s-a parut remarcabil optimismul lor. Ma uit la breaking-news-urile de la noi cand da cate o ploaie si ma dispera fatalismul nostru! Asa am fost crescuti, poate ca asta s-a imprimat si in genele noastre. Si eu sunt asa, dar incerc sa ma schimb.
    In privinta gradinilor vreau sa dau un exemplu relevant.
    Poate ai fost in Pipera, cartierul bogatilor din Bucuresti. Socant in aceasta zona mi se pare cat de prost a fost proiectul de urbanism (o fi fost?)
    Iti cumperi o casa de cateva sute de mii de euro si calea de acces este un drum de 3-4 metri latime, fara trotuare, marginit de doua ziduri inalte de 3m? Cum o fi sa mergi acasa pe jos, noaptea, pe drumul acela care pare coborat din filmele de groaza? Cat de limitat si de meschin sa fii sa nu lasi suficient spatiu de drumuri si trotuare din loturile vandute? Vezi, marea diferenta nu este in saracia noastra, ci in legi, buna administrare, caractere.
    Acolo poti fi sarac, dar te bucuri de prosperitatea generala, aici poti fi bogat, dar cum iesi pe usa te izbeste nepasarea si administratia proasta si corupta.
    Completez, Cristina, cu partea cu gradina. Deci nici la tine nu a plouat deloc. Si la noi au fost zile cu nori negri pe cer si nu a curs o picatura. Uda sotul meu de cateva ori pe saptamana si nu se cunoaste aproape deloc. Am aceeasi problema cu plantele rezistente la seceta. Vreau sa plantez ce imi place si nu numai ce sunt nevoita de conditiile climaterice. Am cate ceva de spus pe aceasta tema, dar acum sunt in studiu; am facut observatii pe gradina incepand din iarna. Voi scrie peste cateva luni la ce concluzii am ajuns si poate ne ajutam cu sfaturi in ceea ce priveste viitorul gradinilor noastre.

  3. Stii, saracia se imprima in tot. Romania a fost si este o tara saraca, ceea ce a facut ca locuitorii ei sa invete pana la celula sa stea cu modestie in banca lor. Putini au ajuns sa viseze, sa aiba spirit intreprinzator, sa faca o bruma de avere si sa-si puna visele in practica. Cei mai multi bogati filantropi, sau care sa fi investit in frumos averile lor s-au “inventat” la noi in tara dupa primul razboi si au “durat” pana la cel de-al doilea. Mult prea putin. Ce au apucat ei sa faca frumos au distrus comunistii. De asta n-avem noi multe castele, palate, conace, cartiere cu case mari si frumoase. Pipera? Un kitsch.

  4. Asta cu fatalismul asa este, mereu incercam sa dam vina pe autoritati ca nu au dezapezit in aceeasi secunda, desi in tari mai bogate si mai bine organizate o ninsoare vai de capul ei le blocheaza. Gradinile lor sunt minunate pentru ca le pasa, pentru ca au invatat sa puna pret pe estetic, pentru ca daca au un biscuit probabil ca isi aseaza fata de masa si farfurii frumoase si il mananca cu furculita si cutitul. Marea majoritate dintre noi toarna niste seminte de flori asa cum ii tuna. Eu am o gradina rustica (iarba taraneasca si copaci si multi trandafiri), pentru ca sunt lenesa. Nici la noi nu a plouat, pe jos, iarba parca e fan. Poate ca un gazon verde perfect necesita munca multa, apa multa, umbra naturala ceea ce nu e posibil, dar niste copacei, flori, ghivece putem avea daca vrem. Ceea ce am vazut in toate pozele a fost ideea, toate au o idee, sunt facute dupa o idee, nu cumparate sia duse asa sa fie…o gradina e ca mobilarea unei case, chemi un arhitesct sau desenezi tu, dar totul trebuie sa aiba o idee, sa fie intr-o idee:), care incepe pe o foaie de matematica cu un creion in mana:)

    • Asa este, trebuie o idee. Si mai trebuie sa privim problemele dintr-o perspectiva proaspata. Iesind din conventionalismul zilnic. Cred ca putem face singuri gradinile mai frumoase asa, chiar fara ajutorul unui peisagist, daca nu ni-l permitem.
      Dar atat timp cat factorii de decizie nu vor fi onesti, talentati si implicati, orasele vor arata in continuare ca niste mozaicuri urate.

  5. Si in DE este la fel … DAR , caci exista un mare DAR , tine de fiecare sa-si faca … nu asteapta la autoritati, care au interventii prestari-servicii limitate in fisa postului , cand vine vorba de proprietar. E mult de munca pana sa ajungem si noi asa !! Multumesc pentru frumusetile prezentate !!

    • Asa este, tine de fiecare, dar oamenii ar trebui indrumati si consiliati cumva.
      Si ramane valabil ce am spus mai sus in privinta autoritatilor.
      Multumesc si eu de vizita si comentariu!

  6. Rotherdam este scump, extrem de scump. Case de la 350-400 mii euro, si raportat la un salariu de 2100 euro mediu pe economie, calculati singuri cat e o rata…. In afara oraselor mari preturile imobiliare scad la jumate si chiar mai mult! si unele casute au si ceva teren.
    Dar sa adaugam ca ce se vede in poze nu e rezultatul vechiului imperiu, ci a muncii actuale a olandezului. Olandezii au un cult/o iubire fata de verde, tuns, aranjat, cultivat. Nu e atat de dificil nici pt romani sa isi puna 5-10-20 de jardiniere si containere cu plante pe balcon, chiar si cu plante aromatice/ iedera etc. functie de orientare, iar asta ar schimba cu totul fatada orasului nostru!

    As mai adauga insa un lucru: olandezii sunt zgarciti. Este obisnuit la olandezi sa mearga la petreceri fiecare cu bautura ce o consuma. De la primul salariu e obisnuit sa isi faca economii de pensie/casa . Majoritatea olandezilor care ii cunosc nu au tv (ok, cunosc vreo 20, si toti cu studii universitare). Folosesc masina -si aia de la job- doar daca au nevoie (altfel baza e bicicleta) – poate si pt ca taxele pt achizitie masina proprietate personala ajung si la 30-40% din valoarea masinii (haha, si unii din ei se duc mai la sud, ca au si ei bulgaria lor), parcarile sunt scumpe, iar amenda pt ca am depasit cu 4 km peste viteza limita a fost de 40 euro 😀 . ajoritatea care ii cunosc pleaca la munca cu sandvishul la pachet. Iar bancurile ca olandezii pleaca in concediu si cu sticla de apa dupa ei, sunt reale. Olandezii sunt slabi, fumeaza putin (dar multa iarba, ba chiar si-o cultiva 😀 ), pt alcool se bucura enorm cand primesc cate o sticla de tuica romaneasca 😀 iar cand au descoperit berea asa ieftina in Bucuresti, ceeee fericireee :) – i-au zis sotului ca mai vor sa vina cu el sa faca weekend trips la Bucuresti 😀

    In rest, o mica remarca: gradinile olandeze sunt copie la gradinile englezesti. Pana si expozitia de la keukenhof ( o splendoaaare, sper sa mai merg in primavara viitoare) este coordonata si desenata de …. gradinari englezi. Nu e bai, ca au luat ce e mai bun 😉 .

  7. M-a impresionat in Rotterdam relatia dintre spatiul privat si cel urban. Kralingen e superb (zona rezidentiala de lux), dar nu numai. Cam peste tot e locul ingrijit. Daca ar fi sa-l caracterizez intr-un cuvant, acesta ar fi: serenitate.
    Iar oamenii, cu toata zgarcenia lor proverbiala, stiu sa se bucure de viata, sunt prietenosi si surazatori mereu. Noi glumeam si puneam intr-adevar si pe seama ierbii acest fapt :-) Cert e ca stiu sa se bucure de libertatea pe care le-o da legea si le e suficient sa nu incerce sa incalce limitele. Eu am tot spus: olandezi, dar adevarul e ca exista o amestecatura teribila de popoare acolo.
    Multumesc pentru informatiile valoroase!

    • O da, e un amestec de popoare in Olanda, nemaipomenit. Am cunoscut astazi adulti cu un parinte olandez si unul francez, altul cu origini si din Indonezia si din Surinam. Cei care au venit s-au integrat imediat in regulile stricte sau nu. Poate de aceea sunt si atat de senini :) , au infractionalitatea e mica (puscarii goale), au ajutoare sociale putine (asa ca la munca nene…. ), au camere prin orase si politia vantura (Amsterdam-ul e cel cu probleme fiind mai mare, dar oraselele sunt nemaipomenite).
      E tara care dincolo de legi au redus firesc programul de lucru si e ceva intalnit ca oamenii sa lucreze 6 ore pe zi. Banui ca cei care au optat pentru asta au optat si pentru zgarcenie si trait minimalist (bicicleta, nu tv, nu masina, nu cafele sau fumat, mancat putin) si bucurat de viata asa cum e. Probabil si atitudinea asta ii face atat de sanatosi si apti sa munceasca si la 70 de ani (pensionarea e la 65 ani juma si se indreapta usor spre 67 si apoi la 70).
      Toleranta e maxima acolo (poate ca nici nu ar fi rezistat evolutiei umane fara toleranta).

      Eu ma uit dupa joburi la ei…

  8. Cea mai buna prezentare a olandezelor e filmul asta: https://www.youtube.com/watch?v=I_zWoC4XPo4
    In rest, vreau sa mai adaug ceva: sunt super addicted to planning. Numai la olandezi vazui atatea liste, pasi de facut, stat si analizat inainte de actionat. Si actioneaza.
    In plus, au un mare respect pentru copii, sunt peste tot conditii pentru ei, acceptati cu calm si cu maturitate.

Leave a Reply