Sau de la imposibil la posibil

 

aragaz

 

Dragii mei, iarna trecuta, pe langa faptul ca toata casa era data peste cap si ma luptam cu praful, zgomotul, mirosul, care urcau din subsol oricate piedici incercam sa le pun in cale, inainte cu cateva saptamani de Craciun mi s-a stricat aragazul.
Eu imi faceam probleme de cate ornamente e fezabil sa scot din cutii, cum sa asez mesele in asteptarea copiilor care stateau o perioada mai lunga de timp si cum sa alcatuiesc aranjamentele festive in intampinarea musafirilor, cum sa planific curatenia cat mai aproape de sarbatori pentru ca praful sa nu apuce iar sa se astearna peste tot, dar si cand sa spal vesela pe care o voi folosi deoarece e de la sine inteles ca usile dulapurilor din bucatarie nu au constituit o bariera suficienta pentru acesta.
Dar nicicum nu m-am gandit la surprizele de ultim moment care stateau sa rasara! Cuptorul imi mai facuse cateva figuri; stiam ca acesta “coace” ceva, dar inainte cu vreo doua saptamani de Craciun m-a lasat balta: nu s-a mai aprins flacara deloc. Am chemat un specialist local care mai venise cu vreun an in urma sa ii repare brichetele. A sosit, i-am spus care e baiul, a facut verificari si mi-a dat verdictul: nu se poate repara, fabrica nu mai exista (stiam asta), nu mai sunt piese de schimb disponibile si nu am altceva de facut decat sa cumpar alt aragaz. Am clipit din ochi si l-am privit lung: cred ca nu intelegeti, am cateva electrocasnice de schimbat prin casa, dar aragazul iese din discutie. Este inox de cea mai buna calitate, imi place modelul, imi place cum coace, nu am de gand sa cumpar altul. Doamna, nu aveti ce face, arzatorul este stricat si nu exista inlocuitor. Daca vreti sa stiti, un arzator este specific unui anumit model de aragaz si nu puteti folosi un altul. Sunt calcule specifice, bla, bla, bla. Eu- ca nu pot sa renunt, el- ca nu exista solutie: e bun de aruncat. Dar mi-a dat adresa unui site cu piese de schimb, sa ma uit daca gasesc ceva, (desi, a adaugat, dupa 15 ani de la fabricare e aproape imposibil), sa scriu un mail, poate am noroc si le gasesc. De cautat am cautat codul respectiv fara succes, de scris am scris, dar cei de acolo fie intrasera deja in vacanta de iarna, fie nu au avut ce le cerusem, cert e ca nu am primit niciodata vreun raspuns.
Zilele s-au scurs inexorabil cu aceste evenimente descrise mai sus, eu mi-am frant mainile si m-am jelit oricui m-a ascultat, am deschis pagini de site-uri cu modele de aragaze si le-am inchis apoi rapid plina de obida, am avut lungi divagatii cu mesterii din subsol care s-au plans si ei ca nimic nu mai e facut temeinic in ziua de azi si mi-au dat multiple exemple din experienta lor.
Mi-am facut planificarea mancarurilor asa incat sa le pregatesc la rece sau pe foc, dar spuneti-mi si mie, ce Craciun este acela in care nu prepari o mancare sau o prajitura la cuptor?!
Si, colac peste pupaza, cam in acelasi timp s-a defectat platanul cuptorului electric (microunde&gratar) care nu mai functiona corect din cauza asta.
In aceste circumstante, sotul meu a avut ideea geniala sa isi sune un fost coleg din Targoviste de care stia ca repara electrocasnice la firma lui. I-am dat toate amanuntele si ne-a promis ca poate sa faca reparatiile. Am hotarat sa ducem obiectul dupa anul nou.

Venindu-mi putin inima la loc ca poate exista o scapare, nu mi-a mai ramas decat sa fac haz de necaz, impreuna cu familia: de bucataria mea organizata dar nefunctionala, de renovarea care la acel moment arata inca rau, de celelalte neajunsuri de a avea santier in casa tocmai de Craciun.

Am scris despre aceasta patanie pentru a-i multumi astfel lui Gica, un inginer de nota 10, care se implica si intoarce de pe drumul catre groapa de gunoi sau REMAT obiecte care altfel ar pieri. Arzatorul in sine era bun inca, doar o placa atasata lui a fost schimbata, senzorul de gaz a fost inlocuit, bricheta cuptorului (care era oricum iar stricata) a fost inlocuita si ea, ba chiar si brichetele de la ochiuri de care stiam ca nu mai au model corespondent si nu mai functionau de cativa ani. Unele placi de ochiuri aveau emailul scorojit si aparuse pe ele metalul corodat, asa ca le-a supus unui tratament ca sa le redea culoarea neagra. (Ideal ar fi sa le reemailez dar nu stiu unde se poate. Cunoasteti vreun astfel de loc?) A redat luciul pipelor ochiurilor de parca erau noi si aspectul general a devenit sclipitor.
Mi-am recuperat aragazul cu bucurie, nu numai pentru ca am economisit o mare suma de bani (pretul reparatiei a fost unul modic), ci pentru ca am redobandit un lucru de calitate, de care imi era drag, care m-a servit ani in sir cu nadejde si sper sa o mai faca mult timp.
Apoi i-am trimis prietenului nostru cuptorul cu microunde si un aspirator Zepter stricat pe care nu-l mai folosisem de o multime de ani. Am mai cautat prin casa cateva obiecte defecte sa i le duc, parca as vrea sa incerc pana unde poate duce priceperea lui de a le readuce la viata. Si nu ma pot abtine sa nu il compar putin cu Rick Dale de la American Restauration vazand cum face minuni cu electrocasnicele mele pe care le consideram pierdute!

Drept care va dau link-ul catre pagina lui de internet: www.winner-service.ro. Cine stie, poate ca aveti un obiect de care sunteti atasat si exista o sansa sa il reparati.

Pentru ca intr-o lume atat de superficiala ca cea de azi, merita sa stii ca poti gasi oameni de nadejde cand ai nevoie de ei.

Pentru ca oamenii priceputi au devenit atat de rari, incat trebuie sa ii facem cunoscuti si sa schimbam informatii despre ei. Chiar asa: aveti stiinta despre alte locuri unde imposibilul devine posibil?

 

Aceasta deci a fost povestea de iarna a unui aragaz si a unui Craciun de pomina!

 

9 Comments
  1. Cum ati trimis electrocasnicele? Prin curier?

    • Sotul meu a mers personal cu ele. Nu ne-am interesat de solutia prin curier. Oricum, m-a salvat dintr-o situatie disperata, chiar nu voiam sa pierd aragazul. Specialistul din orasul nostru nu mi-a dat nicio sansa, dar trebuie procedat ca la doctor: sa ceri si a doua opinie.
      Succes!

  2. Chiar ca e bine de stiut de asemenea oameni!

    • Da, mai ales ca informatiile relevante pe subiecte de casa se gasesc foarte greu la noi. Vom mai vorbi despre aceasta.

  3. Multumesc frumos pentru link si informatii ! Intr-adevar, este foarte bine de stiut in aceasta lume in care consumerismul este foarte promovat.

    • Multumesc pentru vizita. Voi mai scrie despre reparatii. E tragic ca au disparut profesionisti din atat de multe meserii, iar cei care incearca sa reziste sunt cvasinecunoscuti.

  4. Admir respectul tau pentru lucruri de calitate si cu valoare sentimentala. Este foarte frumos si ca promovezi un specialist. Multumesc.
    Stii cumva pe cineva care restaureaza mobila veche cu pricepere si pasiune, la un pret decent-zona Bucuresti? Ganduri bune.

  5. nu am gasit acest site

  6. Imi cer scuze pentru raspusuri intarziate; am avut o perioada de absenta pe internet.
    Madi, nu am lucrat inca cu specialisti in mobila veche. Voi studia problema, poate anul viitor.
    Manuela, link-ul din articol e functional.

Leave a Reply